Deşi există o literatură recentă, relativ bogată despre abordarea sănătății în toate politicile (HiAP) în politicile naționale și locale, despre etapele și condițiile care asigură succesul instituționalizării acestei abordări, sunt relativ puține țări care își orientează procesul decizional în funcție de impactul pe care propunerile de politici, programe și proiecte le au asupra sănătății populației și a disparităților în starea de sănătate între diferite grupuri populaționale.
Procesul prin care HiAP a fost integrat în decizia politică în alte țări a fost unul dintre focusurile acestui raport. Printre altele, autorii au urmărit să sintetizeze modele de bune practici și să inventarieze contexte care au făcut posibilă aplicarea HiAP în alte țări și să analizeze contextul local care ar favoriza o implementare sistematică a acestei abordări în România. Pentru că HiAP și instrumentul cel mai folosit de aplicare a acesteia, evaluarea impactului asupra sănătății (HIA), nu pot fi concepute separat, cea mai mare parte a conținutului acestui material este dedicată modului de integrare a informaţiilor privind HIA în politică, în special instrumentelor şi mecanismelor prin care această integrare poate fi realizată.
Metodologia furnizează cerințe minime și recomandări bazate pe bunele practici ale unor organism europene şi internaționale. Metodologia oferă o posibilă abordare pentru operaționalizare standard de pregătire a studiilor de evaluare a impactului asupra sănătăţii. Metodologia trebuie citită împreună cu cerințele legislative specifice planului, proiectului, programului sau politicii care urmeaza a fi suspus(e) unui studiu de evaluare a impactului asupra sănătăţii, iar recomandările, modelele și exemplele furnizate nu ar trebui considerate ca înlocuitori ai judecății profesionale a specialiştilor care elaborează un studiu de evaluare a impactului asupra sănătăţii.
1. Introducerea intervenției de prevenție primară a bolilor cronice netransmisibile în școlileși grădinițele din România prin colaborarea între MS, MEN, CJ-uri și APL-uri
România este printre țările Europei care se confruntă cu una din cele mai mari poveri a bolilor, în special boli atribuibile unor factori de risc care pot fi controlați. Lipsa unor programe sistematice de prevenție primară face ca românii să fie printre europenii cu cea mai redusă speranță de viață sănătoasă, să prezinte boli cronice la vârste din ce în ce mai tinere, să aibă o povară crescută a îmbolnăvirilor cu grade înalte de dizabilitate, o calitate scăzută a vieții în ultima parte a acesteia. Sistemul de servicii de sănătate face cu greu față la povara crescândă a îmbolnăvirilor, productivitatea muncii scade. La copii, lipsa acestor politici și programe coerente și susținute de prevenție primară a bolilor cronice netransmisibile și promovare a unui stil de viață sănătos se manifestă prin creșterea în ritm alert a supraponderalității și a obezității.
Epidemia de Boli Cronice Netransmisibile (BCN) subminează sursa de prosperitate a unei țări, ducând la costuri directe și indirecte pentru bugetele naționale. ”Asistența medicală este a doua zonă ca mărime a cheltuielilor publice ale statelor membre ale UE, cu peste 1 trilion de euro (între 7-10% din PIB-ul UE cheltuit anual de către guverne); astfel în Europa se cheltuiesc 700 de miliarde de euro pentru tratarea BCN-urilor în fiecare an. Mortalitatea prematură din cauza BCN-urilor duce la o pierdere de 115 miliarde EUR pe an pentru economie sau 0,8% din PIB-ul UE.”
Studiul Health Behaviors in School Age Children patronat de Organizația Mondială a Sănătății, efectuat în România prin finanțări private sau din fonduri norvegiene în 2006, 2010, 2014 a arătat în mod constant prezența unui stil de viață nesănătos la copiii de 11, 13 și 15 ani din România vis a vis de copiii din celelalte țări europene, respectiv consum crescut de băuturi dulci, timp crescut de ecran (televizor, calculator, tabletă), lipsa unei activități fizice susținute (60 minute pe zi până la transpirație- recomandare OMS). De altfel, România înregistrează una dintre cele mai accelerate creșteri ale obezității la copii dintre statele membre.
Având în vedere cele expuse mai sus, și după consultări publice cu societatea civilă, ONG-uri de resort, reprezentanți de Direcții de Sănătate Publică, reprezentanți ai asociațiilor de profesioniști- medici de familie, asistenți medicali, Asociația Română pentru Promovarea Sănătății propune:
2. Introducerea intervenției psihosociale scurte în practica medicală curentă la persoanele cuun consum dăunător sau riscant de alcool
In urma evaluării a 21 de studii economice din diferite state UE, costul tangibil (cuantificabil) total asociat consumului de alcool asupra societății europene in 2003 a fost estimat la aproximativ 125 miliarde euro (intre 79 miliarde € – 220 miliarde €), echivalentul a 1.3% GDP al UE, o valoare foarte apropiata de cea asociată tutunului. Costurile intangibile evidențiază valoarea subiectiva acordata de indivizi durerii, suferinței si pierderii vieții apărute ca urmare a daunelor sociale si asupra sănătății, cauzate de consumul de alcool. Aceste costuri au fost estimate la aproximativ 270 miliarde euro în 2003.
Un studiu efectuat in Romania in anul 2013 evidențiază faptul ca resursele publice rambursate anual de CNAS pentru episoade de spitalizare direct atribuibile consumului dăunător de alcool au fost estimate la 107.487.375,5 lei (aproximativ 25 milioane euro), din care 97.343.016,5 lei pentru acuți si 10.144.359 lei pentru cronici in anul 2012; suma se bazează pe tarife rambursate si nu pe costuri reale. Valoarea medie rambursata per pacient externat a fost de 1537,6 lei, situând-se peste media națională a tarifului pe caz ponderat de 1444 lei.
Valorile monetare evidențiate in acest studiu reprezintă doar o mica parte din costurile reale atribuibile consumului de alcool, dar cu toate acestea povara economică asupra sistemului de sănătate este impresionanta. Multiple categorii de costuri considerate relevante pentru costul total nu au putut fi identificate (ex. costuri ale asistentei primare si ambulatorii, costuri ale asistentei de urgenta, costuri aferente concediilor medicale sau costurile induse de accidente rutiere care au avut drept cauză consumul de alcool).
În Romania, consumul dăunător de alcool reprezintă o problema importanta de sănătate publica, iar analiza datelor de consum ne plasează la un consum mediu de alcool înregistrat de 10.4 l alcool pur/locuitor/an in anul 2015, în ușoară scădere fata de anul 2010, dar încă peste media europeana. Daca se adaugă la acest consum și consumul neînregistrat (ex. cel produs in gospodarii) care in 2015 a fost estimat la 2.2 l alcool pur/locuitor/an, se ajunge la un consum total de 12.6 l alcool pur/locuitor/an in 2015 (conform bazei de date EISAH a OMS, mai mare decât media tarilor UE (9.8 media UE)
(http://apps.who.int/gho/data/?showonly=GISAH&theme=main-euro)
Având în vedere cele menționate mai sus și după consultările realizate, propunem:
3. Implementarea consultației minimale pentru renunțarea la consumul de tutun în sistemul public de asigurări de sănătate
Problema centrală căreia i se adresează propunerea şi care necesită acțiunea instituţiilor publice care reglementează domeniul sănătăţii publice (Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate) este creşterea consumului de tutun în rândul adulţilor cu 14,5% în 2018 comparativ cu 2011, problemă ce contribuie la menţinerea evoluţiei negative a bolilor cronice netransmisibile. Acest fenomen a fost evidenţiat în Studiul global privind consumul de tutun în România realizat de Ministerul Sănătăţii şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii, sub coordonarea tehnică a CDC Atlanta, SUA.
Printre problemele specifice identificate în cadrul consultării publice şi care sunt vizate de propunerea ataşată se numără: scăderea implicării cadrelor medicale în încurajarea și susținerea terapeutică a renunţării la fumat; absența unui cadru formal eficient în care să fie desfășurate activitățile de susținere terapeutică pentru renunțarea la fumat; finanțarea activităților de susținere terapeutică pentru renunțarea la fumat este inadecvată nevoilor personalului medical și fumătorilor.
Având în vedere cele expuse mai sus, propunem
4. Introducerea intervenției medicale specializate pentru renunțarea la fumat în sistemul public de asigurări de sănătate din România
Bolile cronice netransmisibile prioritare identificate in Strategia naţionale de sănătate (SNS) 2014-2020 sunt responsabile de peste 60% din cazurile de mortalitate precoce dar şi de creşterea poverii bolilor în populaţie (măsurată prin numărul de ani fără dizabilităţi-DALY). În ciuda introducerii metodelor moderne de diagnostic şi tratament, aceste boli continuă să influenţeze negativ indicatorii socio-economici şi de calitate a vieţii, în parte deoarece nu s-au făcut progrese pentru prevenirea lor. Cu toate că se recunoaşte că România performează suboptimal în domeniul prevenţiei, nu există încă o politică coerentă pentru prevenirea bolilor cronice netransmisibile, iar intervenţiile de reducere a riscurilor demonstrate a fi cost-eficiente se aplică sporadic şi doar parţial. Conform OMS, fumatul este principalul factor unic de risc pentru bolile netransmisibile, care poate fi prevenit. Studiile recente arată că consumul de tutun în rândul adulţilor şi al adolescenţilor este în creştere.
Problema centrală care necesită acțiunea instituţiilor publice care reglementează domeniul sănătăţii publice (Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate) este creşterea consumului de tutun în rândul adulţilor, ceea ce contribuie la menţinerea evoluţiei negative a bolilor cronice netransmisibile.
Având în vedere cele expuse mai sus, propunem:
5. Dreptul la exercitarea profesiei de medic în România de către medicii din state terțe
În prezent prevederile restrictive privind dreptul de liberă practică a medicilor din state terțe în România, reglementate în Legea nr. 95/2006 cu modificările și completările ulterioare, art. 376 generează următoarele probleme specifice;
“România se confruntă, în prezent, cu o criză puternică a resurselor umane în sănătate, iar aceasta are toate premisele să se agraveze pe termen mediu și lung în lipsa măsurilor sistemice” se arată în Nota de Fundamentare a proiectului de Hotărâre a Guvernului pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1028/2014 privind aprobarea Strategiei naţionale de sănătate 2014 – 2020 şi a Planului de acţiuni pe perioada 2014 – 2020 pentru implementarea Strategiei naţionale.
Considerăm că, în aceste condiții trebuie folosiți la maxim medicii aflați pe teritoriul României, indiferent de cetățenia acestora.
Medicilor din state terțe nu li se recunoaște în momentul de față dreptul de a-și exercita profesia pe teritoriul României, cu excepția situației în care sunt căsătoriți cu cetățeni români, cetățeni ai unui stat din Spațiul Economic European (SEE) sau ai Confederației Elvețiene, ori dacă au ședere pe termen lung în România sau în unul din statele menționate (Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, art. 376).
Având în vedere cele expuse mai sus, propunem:
6. Evaluarea impactului asupra sănătății în procesele de planificare tehnică şi de luarea deciziilor, coordonarea măsurilor de gestionare a riscurilor pentru sănătate şi mediu în cadrul proiectelor publice şi private de dezvoltare este de o importanță ridicată. Pentru realizarea unei evaluări corecte, trebuie să se asigure cadrul legal de organizare a studiilor de evaluare a impactului anumitor proiecte publice și private asupra sănătății populației.
